Centru medical pentru Diabet zaharat, Nutritie, Boli Metabolice și Boli Interne
Conf. Dr. Moroșanu

11 apr. Echilibrul ponderal şi comportamentul alimentar

Abstract

Nowadays, the complex metabolic pathology tends to become a priority, both by increased prevalence and high risk of cardiovascular morbidity and mortality.

Overweight and obesity are in epidemiological expansion caused especially by the present characteristics of the lifestyle. The weight equilibrium is the expression of the energetic balance between the energy input and energy expenditure.

The eating behavior consists of all the subject’s responses to internal and external stimuli which refers to food intake or the disruption of the feeding act.

The purpose of the present study is the analysis of the relationship between the weight state and the eating behavior. The study has been made on a group of 400 people, from Galaţi county. The size of the group had been previously calculated in order to be representative for the total population regarding social environment (urban vs. rural), sex, and age groups.

From the collected data results 22.7% – overweight and 23.7% – obesity. The overweight is in a higher percentage in the urban unlike the obesity which is higher in the countryside. No significant correlation between the number of meals per day and the weight state has been discovered, but there are differences between the normoponderal individuals and the overweight/obesity ones regarding the qualitative aspect of the feeding, as well as the physical activity.

The eating behaviour disorders (especially binge eating) are positively corelated with the BMI and mainly at the obese women.

Key words: energy balance, overweight, obesity, eating disorders, weight management.

Introducere

Echilibrul ponderal este expresia balanţei energetice, a cărei ecuaţie are doi termeni: aportul energetic şi cheltuiala energetică, iar fiecare dintre aceştia exprimă de fapt fenomene extrem de complexe legate de structură, funcţie, reglare.

De obicei modificarea aportului energetic este implicată în patologie şi anume în determinismul obezităţii, care în actuala etapă istorică este o entitate importantă în cadrul unei patologii metabolice complexe.

Surplusul ponderal este definit prin două noţiuni bine delimitate (prin intermediul IMC şi prin distribuţia ţesutului adipos) – supraponderea şi obezitatea.

Clasificarea stărilor ponderale (2, 4, 5):

• în funcţie de IMC:
  

  IMC (kg/m2)	Denumire
  18,5 – 24,9	Normopondere
  25,0 – 29,9	Suprapondere
  30,0 – 34,9	Obezitate gr.I
  35,0 – 39,9	Obezitate gr.II
  Peste 40	Obezitate gr.III (extremă)

  Tabel 1. Clasificarea stărilor ponderale în funcţie de IMC

• în funcţie de circumferinţa taliei:
  

  	Circumferinţa taliei (cm)
  	Bărbaţi	Femei
  Normal	≤94	≤80
  Suprapondere – obezitate	>94	>80

  Tabel 2. Clasificarea obezităţii în funcţie de circumferinţa taliei.

Obezitatea este definită ca o stocare excesivă a energiei sub formă de grăsimi (1, 3). În etiopatogenia obezităţii participă o multitudine de factori: genetici, stilul de viaţă nesănătos, fiziologici, endocrini, medicamente, întreruperea fumatului.

Supraalimentaţia reprezintă una din cele mai frecvente cauze ale obezităţii, iar hiperfagia este reactualizată ca mecanism important în obezitate, ca urmare a progreselor din cercetarea metabolismului şi apetitului (15).

În dezvoltarea obezităţii se discută două aspecte: ingestia alimentară (reflectă ceea ce se consumă) şi comportamentul alimentar (reflectă actul alimentaţiei).

Din analiza modelelor de alimentaţie (eating patterns) se pot obţine relaţii atât despre evoluţia stării ponderale cât şi asocierea cu alte boli legate de greutate. Un model de alimentaţie se analizează sub două aspecte:

1. numărul meselor, gustărilor, senzaţia de foame – saţietate, gust, aspect;
2. cantitatea totală de alimente consumată în 24 de ore. (6, 7)

Comportamentul alimentar este un fenomen extrem de complex care ţine de individ şi condiţionează priza alimentară spontană (8). Este un ansamblu de reacţii adaptative prin care organismul produce un răspuns la stimuli care provin din mediu. Este o noţiune diferită de obiceiurile alimentare care caracterizează o populaţie din punct de vedere al profilului său de consum alimentar.

Reglarea comportamentului alimentar este nervoasă şi umorală prin intermediul centrilor foamei şi saţietăţii din hipotalamus, care integrează, cu ajutorul neurotransmiţătorilor, aferenţele senzoriale provenite din mediul extern şi intern. Analizând alimentaţia la obezi sau la supraponderali se remarcă o serie de factori care favorizează surplusul energetic (preferinţa pentru alimente cu densitate energetică mare, slabă semnalizare inhibitorie postprandială, foame asociată cu niveluri scăzute de leptină după pierderea în greutate şi consum de alimente bogate în grăsimi).

O problemă în continuă cercetare este relaţia dintre obezitate şi factorii psihologici. Se pare că anumite trăsături psihice ar predispune indivizii la obezitate, asociind obezitatea cu procese comportamentale, cognitive şi emoţionale de origine genetică sau exterioră, din mediu (9, 10, 16).

Tulburările de comportament alimentar, potrivit Asociaţiei Americane de Psihiatrie (DSM IV- 2000), sunt anorexia nervoasă, bulimia nervoasă şi tulburări de tip binge eating, iar mai recent au fost descrise: night eating syndrome şi nocturnal eating syndrome (11, 14); frecvenţa printre obezi a fost raportată astfel: pentru binge eating – 40% (8) sau 47% (11), iar pentru night şi nocturnal syndrome – între 8 şi 27 % (11).

Anorexia nervoasă (AN) şi bulimia nervoasă (BN) au incidenţă crescută în ultimii ani, apar la orice vîrstă şi sex, dar mai frecvent la femei, în special la adolescente.

Tabel 3. Simptome ale AN şi BN (Din DSM IV – după Monika M. Woolsey – Eating disorders, 2001, American Dietetic Association, 4-5(16)).

Tratamentul AN şi BN constă în psihoterapie, asistenţă nutriţională, monitorizare şi tratamentul complicaţiilor.

Supraponderea şi obezitatea se asociază frecvent cu tulburări de comportament alimentar de tip “binge eating” (BE) (alimentatie compulsive=mancatul lacom) (12, 13, 14). Un episod BE se caracterizează prin:

• consumarea într-o mică perioadă de timp (mai puţin de 2 ore) a unei cantităţi de alimente mult mai mare decât ar putea consuma majoritatea indivizilor în acelaşi interval de timp;
• sentimentul pierderii controlului asupra cantităţii de hrană consumată (sentimentul că nu-şi poate opri ingestia alimentară – sentimentul că nu poate controla ce şi cât mănâncă);
• disforie marcată cu privire la episoadele BE;
• episoadele BE apar în medie în cel puţin două zile pe săptămână în ultimile şase luni;
• episodul BE nu se asociază cu un comportament compensator (laxative, diuretice, autoinducerea vomei, exerciţii excesive);
• episodul BE nu intervine pe parcursul anorexiei sau bulimiei nervoase.

Episodul BE este asociat cu trei sau mai multe din următoarele caracteristici:

• mănâncă mult mai rapid decât normal;
• mănâncă până când simte o senzaţie de plinătate inconfundabilă;
• mănâncă cantităţi mari de hrană când nu simte senzaţia de foame;
• mănâncă singur pentru că îi este jenă de cât de mult poate mânca;
• se simte dezgustat de sine, este depresiv sau are sentimentul de vină după un asemenea episod de supraalimentare.

Night eating syndrome se manifestă prin anorexie matinală, hiperfagie de seară (consumă mai mult de 50% din alimentaţia zilnică) şi insomnie de adormire şi/sau de trezire (12, 14).

Nocturnal syndrome, manifestat prin treziri recurente pentru a mânca şi apoi adormire normală (11).

Carbohydrates craving – nevoia imperioasă de a consuma alimente cu gust dulce fără a fi necesare.

În literatură mai sunt citate ca şi tulburări de comportament alimentar:

• ingestia reţinută – stare caracterizată prin reţinerea voluntară de la un consum caloric crescut în scopul menţinerii greutăţii corporale;
• dezinhibiţia – caracterizat prin lipsa controlului ingestiei calorice, declanşată de: depresie, singurătate, stres, consum de alcool;
• creşterea exagerată a senzaţiei de foame – care apare în diverse condiţii.

Diagnosticul pozitiv al acestor tulburări de comportament alimentar se face prin utililzarea chestionarelor specifice care corespund unor punctaje standard. Tratamentul BED are două obiective: managementul greutăţii şi reducerea binge eating– ului printr-un complex de măsuri structurate în programe complexe cognitiv-comportamentale, nutriţionale.

Din perspectiva acestor noţiuni teoretice am efectuat un studiu populaţional în scopul evaluării, pe de o parte a statusului ponderal în populaţia generală în funcţie de mediu, sex, vârstă şi corelarea acestuia cu obiceiurile alimentare şi activitatea fizică, iar pe de altă parte evaluarea tulburărilor de comportament alimentar.

Material şi metodă

S-a studiat structura populaţiei judeţului Galaţi pe medii (rural, urban), sex, grupe de vârstă şi s-a calculat mărimea unui eşantion pentru a putea fi reprezentativ pentru populaţia întregului judeţ. Pentru a fi reprezentativ, mărimea eşantionului este de 200 de persoane – la o populaţie a judeţului Galaţi de 642 943 locuitori. Lotul de studiu a fost de 400 de persoane selecţionate proporţional cu grupele eşantionului reprezentativ.

S-a utilizat modelul fişei de screening a obezităţii folosită de ARSO (Asociaţia Română pentru Studiul Obezităţii) pentru evaluarea obezităţii la scară naţională.

S-au măsurat indicii antropometrici, s-au notat comorbidităţile menţionate în fişa de screening, apoi fiecare persoană a completat chestionarul de alimentaţie (din punct de vedere cantitativ şi calitativ) şi activitate fizică, iar în final chestionarul Stunkard pentru comportamentul alimentar.

Datele obţinute au fost grupate astfel:

1. date pentru evaluarea stării ponderale;
2. date referitoare la modalităţile de alimentaţie sub aspect calitativ şi cantitativ;
3. date referitoare la activitatea fizică;
4. date care analizează frecvenţa asocierilor morbide;
5. date referitoare la comportamentul alimentar.

Structura lotului studiat:

• 400 indivizi din mediul urban (237) şi rural (163) din care 252 de femei şi 148 bărbaţi;
• grupe de vârstă – tabel 4

Tabel 4 – structură lot pe grupe de vârstă

Figura 1. Structura lotului pe grupe de vârstă

Prelucrarea statistică a datelor s-a efectuat în programul SPSS 11.

Rezultate

Din datele obţinute se remarcă 22,7% suprapondere şi 23,7% obezitate.

Figura 2. Repartiţia procentuală a stărilor ponderale în lotul studiat (valorile exprimă procente din totalul numărului de subiecţi)

Supraponderea este în proporţie mai mare în mediul urban, iar obezitatea este în proporţie mai mare în mediul rural.

Figura 3. Repartiţia supraponderii şi obezităţii pe medii (urban/rural) şi pe sexe.

Nu s-a găsit o corelaţie semnificativă între statusul ponderal şi stilul de alimentaţie, în ceea ce priveşte numărul de mese pe zi; există, însă diferenţe sub aspect calitativ al alimentaţiei: un număr mai mare de normoponderali (61,4 %) consumă mai frecvent alimente vegetale faţă de supraponderali şi obezi (58,6 %).

Alimentele animale sunt consumate mai frecvent şi în cantitate mai mare de către supraponderali şi obezi (48,5 %) faţă de normoponderali (41,6 %).

Nu s-au găsit diferenţe semnificative între cele trei grupe (normo-, supraponderal şi obezi) în ceea ce priveşte consumul de alcool.

Din analiza activităţii fizice în eşantionul populaţional studiat reiese că normoponderalii practică activităţi fizice (≥ 3 ori / săpt. sau ≥ 30 min. de mers/bicicletă/ /sport) în proporţie de 62,4 %, pe când supraponderalii şi obezii – în proporţie de 40,4 %.

Datele despre asocierea altor stări morbide relevă o creştere direct proporţională a diabetului zaharat, HTA, dislipidemiilor şi afecţiunilor cardiovasculare cu creşterea IMC, cea mai evidentă corelaţie fiind cu HTA.

Tabel 5. Relaţia procentuală a claselor ponderale cu asocierile morbide

Figura 4. Relaţia dintre grupele ponderale şi asocierile morbide.

Analizând relaţia dintre indicele de masă corporală şi tulburările de comportament alimentar prin aplicarea coeficientului de corelaţie Pearson asupra lotului de femei se remarcă o corelaţie pozitivă semnificativă statistic între IMC şi binge eating (r(252) = 0,175, p≤0,01, bilateral), iar între IMC şi inhibiţia alimentară , dezinhibiţia alimentară, senzaţia de foame nu s-a găsit o corelaţie semnificativă statistic. S-au mai obţinut corelaţii semnificativ pozitive între binge eating şi inhibiţia alimentară (r(252) = 0,237, p≤0,01, bilateral), dezinhibiţia alimentară (r(252) = 0,512, p≤0,01, bilateral), senzaţia de foame (r(252) = 0,401, p≤0,01, bilateral) şi între senzaţia de foame şi dezinhibiţia alimentară (r(252) = 0,598, p≤0,01, bilateral). Pe eşantionul de bărbaţi s-au obţinut următoarele corelaţii pozitive semnificative statistic: între IMC şi inhibiţia alimentară (r(148) = 0,233, p≤0,01, bilateral), între senzaţia de foame şi dezinhibiţia alimentară (r(148) = 0,640, p≤0.01, bilateral), între binge eating şi inhibiţia alimentară (r(148) = 0,211, p≤0,01, bilateral), şi o corelaţie negativă semnificativ statistic între inhibiţia alimentară şi senzaţia de foame (r(148) = -0,177, p≤0,05, bilateral).

Concluzii

Statusul ponderal pe lotul studiat ar putea fi extrapolat populaţiei întregului judeţ prin reprezentativitatea eşantionului şi repartizat astfel:

• normopondere – 41,6 %;
• subpondere – 12,0 %;
• suprapondere – 22,7 %;
• obezitate – 23,7 %.

Tulburările de comportament alimentar – se corelează pozitiv indexul de masă corporală mai ales cu tulburările de tip binge eating şi îndeosebi la persoanele obeze de sex feminin.

Evaluarea epidemiologică a supraponderii şi obezităţii poate constitui o bază de date pentru:

• analiza factorilor de risc cardiovscular într-un grup populaţional;
• efectuarea unor studii clinice cu evaluare pe termen lung a eficienţei terapeutice, de urmărire a evoluţiei factorilor de risc cardiovascular precum şi de evaluare a costurilor directe şi indirecte ale obezităţii şi complicaţiilor acesteia;
• întocmirea unui program de management pentru prevenţia supraponderii, obezităţii şi a complicaţiilor acestora.

Bibliografie

1. Kopelman P; Stock M. J. – Clinical obesity, Blakwell Science, 1998, 1-15;
2. WHO Expert Commitee (1995) – Physical status: the Use and Interpretation of Anthropometry; WHO – Technical Report Series nr. 854. Geneva: WHO;
3. Kannel WB, Cupples LA. – Cardiovascular and noncardiovascular consequences of obesity, în – Perpectives in behavioral medicine. Eating, sleeping and sex, New Jersey, Hillsdale, 1989;
4. Hâncu N, Vereşiu, IA – Diabetul zaharat, nutriţia şi bolile metabolice. Edit. Naţional, Bucureşti, 1999, 93-150; 507-33
5. Hâncu N – Obezitatea şi dislipidemiile în practica medicală. Edit. Infomedica, Bucureşti, 1998, 14-36;
6. Blundell JE – Food intake and bodyweight regulation, în Bouchard C, Bray GA – Regulation of bodyweight: biological and behavioural mechanisms, Chichester: Willey, 1996, 111-33;
7. Silvestein L, Scott B, Jeor STSt. Eating patterns, în Sachico T. St. Jeor – Obesity assessment-tools methods, interpretations, Chapman & Hall series in clinical nutrition, International Thompson Publishing, 1997, 292-304;
8. Graur M., Obezitatea, Ed. Junimea, Iaşi, 2004, 153-154;
9. Hill AJ, Rogers PJ, Blundell JE, Techniques for the experimental measurement of human eating behaviour and food intake: a practical guide, Int J Obes, 1995; 19: 361-75;
10. Hunt P, Hilsson M, Changing eating and exercise behaviour, Blackwell science, London, 1996;
11. Ceru-Bjork C, Anderson I, Rossner S, Night eating and nocturnal eating – two different or similar syndrome among obese patients, Int J Obes, 2001; 25: 365-72;
12. Schebendach J, Reichert-Anderson P, Nutrition in eating disorders, in Krause’s food, nutrition and diet therapy, Mahan KL, Escott-Stump S, 10^th ed. , WB Saunders, 2000, 516-34;
13. Spitzer RL, Walsh BT, Wadden TA, Stunkart AJ, Wing RR, Binge eatind disorder: its further validation in a multiple study, Int J Eating Disord, 1993; 13:137-53;
14. Stunkart AJ, Berkovitz R, Wadden T, Tanrikut C, Reiss E, Young L, Binge eating disorder and the night eating syndrome, Int J Obes Relat Metab Disord, 1996; 20:1-6;
15. Prentice AM, Blak AE, Murgatroyd PR, Goldberg GR, Coward WA, Metabolism or appetite: questions of energy balance with particular reference to obesity, Journal of Human Nutrition and Dietetics, 1989; 2:95-104;
16. Monika M. Woolsey, Eating disorders – A Clinical Guide to Counseling and Treatment, American Dietetic Association, 2001, 9-23;

Autori: